Istoricul și contextul dezvoltării rețelei școlare din Motoșeni
Evoluția învățământului din comuna Motoșeni reflectă fidel transformările prin care a trecut mediul rural românesc în ultimul secol. În perioada postbelică, creșterea demografică a impus înființarea de școli în aproape fiecare sat mai mare. Populația școlară de la mijlocul secolului trecut provenea din sate precum Motoșeni, Țepoaia, Cornățelu, Fundătura Țepoii și Praja. Un moment de referință în extinderea infrastructurii a fost anul 1970, când școala de centru a fost conectată la rețeaua de curent electric, urmată de extinderea clădirii principale între anii 1971–1972.
Ulterior, din cauza scăderii natalității și a migrației, unitățile din satele componente și-au pierdut independența juridică, devenind „structuri arondate” sub managementul unic al Școlii Gimnaziale „Gheorghe Nechita” Motoșeni. Numele unității juridice de bază aduce un pios omagiu lui Gheorghe Nechita (Dorel), un fost elev al școlii. În timpul Revoluției din Decembrie 1989, aflat la București, tânărul a fost împușcat mortal în timp ce încerca să salveze cărți din flăcările care cuprinseseră Biblioteca Centrală Universitară.
Structurile aflate în subordinea Școlii Motoșeni
Performanțe și recunoaștere națională
Deși administrează școli dispersate în sate izolate (comuna are un relief deluros și sate aflate uneori la distanțe mari unele de altele), managementul unificat a adus rezultate excepționale. În anul 2016, performanța școlii din Motoșeni a atras atenția la nivel înalt: președintele Klaus Iohannis a efectuat o vizită oficială la această unitate de învățământ, dând-o drept exemplu național pentru performanța de a reduce abandonul școlar la zero printr-o monitorizare atentă a fiecărui copil din structurile arondate. Investițiile logistice și de infrastructură din ultimii ani, realizate în parteneriat cu autoritățile locale și organizațiile nonguvernamentale, continuă să transforme aceste structuri rurale în spații sigure și atractive pentru noile generații de elevi.