Despre noi
Scurt istoric
In Motoseni, localitatea centru de comuna s-a construit prima scoala in anul 1925, invatator fiind domnul Gheorghe Mihailescu. Scoala era construita din materiale traditionale, piatra, nisip, paianta, table, dusumele si cuprindea o sala mare de clasa, o cancelarie si un hol. In aceeasi perioada s-au construit scoli de acelasi tip si in alte sate componente ale comunei: Chicirea, Cornatelu, Tepoaia, Praja, Poiana, Fantanele.
In perioada 1962-1965 s-au construit scoli gimnaziale in satele Motoseni-Ursa, Fataciuni-Fantanele, Sendresti, Cociu.
Scoala din localitatea de centru, Motoseni, sub denumirea de Scoala cu Clasele I-VIII Motoseni a fost finalizata in anul 1965. Incepand cu generalizarea invatamantului de 10 clase, scoala si-a schimbat denumirea in Scoala cu clasele I-X Motoseni, si a functionat pana in 1989 cand s-a revenit la forma de inceput – gimnaziala, clasele IX-X, fiind considerate clase de liceu, filiala a Liceului Agricol Podul Turcului. Tot in aceasta perioada din nevoia de spatiu s-a mai construit o aripa a scolii formata din doua sali de clasa, doua sali de materiale si documente scolare, precum si o magazie la demisol.
Dupa evenimentele din anul 1989, scoala si-a schimbat numele in Scoala cu clasele I-VIII “Gheorghe Nechita” Motoseni, dupa numele eroului Gheorghe Nechita – fost elev eminent al scolii, ca urmare a Ordinului Ministrului Invatamantului.
Alte documente
Scoala gimnaziala ,,Gheorghe Nechita” comuna Motoseni – ramane deschisa colaborarii cu familia si comunitatea locala pentru asigurarea nevoilor educationale ale comunitatii pentru a asigur apropierea de oameni, cunoasterea si respectarea reciproca in vederea unei convietuiri armonioase, doreste sa satisfaca nevoia fiecarui elev de a se simti competent in a detine si utiliza informatia, deschis spre schimbare si spre educatie si respectarea valorilor unei societati democratice.
Primele informaţii scrise despre satul Motoşeni apar într-un document din data de 21 decembrie 1452 la Suceava prin care Alexandru Vodă întăreşte lui Oană Cîndescusatele Drăgoieşti(actualmente dispărut) – la gura Dobrotforului, jumătate din Petreşti(Băicani) –pe Zeletin şi Banca(Gura Crăieşti) –la gura Pojorîtei.
Următoarea menţiune a satelor care alcătuiesc actualul sat Motoşeni o avem în anul 1495 la 16 ianuarie ,când Ştefan cel Mare îi dă pentru dreaptă credinţă lui Toader Iucaş o moşie ce cuprindea localităţile Gheeşti, Negoane şi Coluneşti dimpreună cu Motoşenii. La 8 martie 1533 Petru Voievod consfinţeşte împărţirea moşiei între fiii şi nepoşii lui Toader Iucaş .
Localitatea mai este atestată documentar şi la data de 12 mai 1555 când nepoţii lui Toader Iucaşau vândut serdarului(dregător domnesc cu atribuţiuni militare)Gheorghe Mihăilă Motaş o bucată de pământ cu 100 de zloţi tătătăşti. Începând de la această dată moşia este cunoscută numaisub numele de Motoşeni
La data de 2 iunie 1611 domnitorul Constantin Movilă întăreşte cu ispistoc(document vechi)stăpânirea răzeşilor pe satele Oprişeşti, Băloteşti, Stănişeşti, Ţigăneşti şi Motoşenianulând zapisul(dovadă scrisă)boierului Bou vistiernic(cel care avea grijă de tezaurul tării).
În satul Motoşeni a avut cumpărătură şi Miron Costin aşa cum rezultă din zapisul datat în 20 decembrie 1676 şi din „ Cartea de întăritură” a voievodului Anton Ruşeţ din data de 6 ianuarie 1677 unde se menţionează că aceste părţi rămân Tudosicăi, fiica lui Miron Costin, care le-a primit ca zestre la căsătoria cu medelnicerul(titlu dat boierului care-i turna apa să se spele domnitorul pe mâini şi-i servea mâncarea) Pavel Vîrnav.
Pe valea Pereschiului este satul Fântanele(Fătăciuni).Prima atestare documentară a localităţii este din anul 1638 când Constandin, fiul lui Ion Hudiciu, vindea lui Luca Albul ocina sa din Fătăciuni şi partea cumpărată de la Ilieş, fiul lui Arav, vistiernic,a patra parte dintr-un “bătrân”.
Aici se afla încă din 1667 un schit, după cum rezultă din mărturia lui Grigore Fătăciune, care vindea la acea dată două vii aflate la schitul Fătăciuni cu 20 de lei.
Vechiul schit de lemn ridicat de neamul Fătăciune avea să se strice , iar postelnicul Ion Bogdan a ridicat înainte de 1673 un schit nou.
Vechiul schit a fost ridicat pe pământul lui Fătăciune -după cum arata C.A. Stoiadea trecut odatăcu acest pământ asupra lui Ionascu Bogdan ,sau, probabil, asupra lui Gheorghiţa Bogdan, fratele acestuia, care din anul 1661 a intrat răzăş în Cernueşti ‘.
Constantin Cantemir voievod, dădea la 11 august 1687 un privilegiu mănăstirii de la Fătăciune , de a avea cinci posluşnici scutiţi de toate dările, privilegiu întărit numai ctitorilor mari din ţară ‘.
Către sfârşitul sec. al 17-lea schitul a fost înzestrat de către răzeşii satelor din jur:Cernueşti , Păcurăreşti , Şendreşti cu moşii şi iazuri. Pe la 1691pe lângă schitul Fătăciuni era un dascăl.
După bătălia de la Stănileşti, din anul 1711 şi înfrângerea oştilor aliate moldo-ruse, o expediţie de jaf a fost întrepinsă de către tătări care au pustiit toată Moldova de Sus , pârjolind ţinuturile Tecuci, Tutova şi Covurlui, cât şi capitalele acestora:Tecuci, Bârlad, Galaţi.
Schitul Fătăciune, la felca şi alte mănăstiri, a avut de suferit cumplit, fiind ars şi distrus complet de către tătari.A ramas o ruina până în anul 1752 când, un strănepot al vechiului cititor, tot din neamul Bogdăneştilor , Ioan Bogdan hatmanul, l-a ridicat din temelie ‘.
De la numele schitului, satul Cernueşti şi-a schimbat denumirea în Fătăciuni.
În anul 1752 la acest schit era dascal Ienochent Ieromonarhul Ivanovici fiind fiul lui Ioan Blănaru din Bârlad.S-a călugărit în 1745, la varsta de 20 ani .
De la dânsul a rămas o seriede cărti de cult şi însemnări pe pergament despre propia-i viaţă şi despre schit.
În anul 1801 schitultrecea ca metoh la mănăstirea Răchitoasa.
Peste doi ani satul Fătăciuni a fost menţionatca aparţinând spătarului Dumitrachi Bogdan.
Locuitorii satului se ocupau cu chirii, olărit, cărauşii.